Pentru cei mai mulţi oameni normali, băutura înseamnă convieţuire, prietenie şi o imaginaţie colorată. Înseamnă degajarea de griji, de plictiseală şi frică. Este o intimitate veselă cu prietenii şi li se dă părerea, căci viața este plăcută. Dar aceasta nu mai este valabil pentru noi în acele ultime zile de beţie turbulentă. Plăcerile erau poveşti învechite, ori pur şi simplu amintiri. Niciodată nu vom putea relua marile momente din trecut. Este o dorinţă insistentă să ne bucurăm de viaţă aşa cum ne-am bucurat odinioară şi o obsesie dureroasă că un miracol venit din ceruri ne va da din nou puterea de a controla băutura. Cu fiecare nouă încercare a venit încă o înfrîngere.

Cu cât cei din jur ne-au tolerat mai puţin, cu atât mai mult ne-am retras din societate şi din viaţa înşăşi. Cum noi deveneam subjugaţii Regelui Alcool, populaţia tremurătoare a regatului lui mânios, ceaţa rece a singurătăţii se aşternea cât mai groasă. Se îngroşa, devenind din ce în ce mai neagră. Unii dintre noi s-au retras în locuri sumbre, în speranţa de a găsi o nouă înţelegere, prietenie şi aprobare. Pentru moment, am crezut că am găsit – apoi venea uitarea de sine şi mai tîrziu trezirea groaznică în faţa celor Patru Călăreţi Înfricoşători: Teroarea, Consternarea, Frustrarea şi Disperarea. Alcoolicii năpăstuiţi ce citesc această pagină vor înţelege!

Din cînd în cînd un beţiv învenerat, într-un moment de trezire zice: "Nu-mi lipseşte nimic, mă simt mai bine, lucrez mai bine!" Ca foşti băutori cu probleme noi zâmbim la o astfel de naivitate. Noi ştim că prietenul nostru este ca un copil fluierând în întuneric ca să-şi ţină curajul. Îşi fură singur pălăria. În sinea lui ar da orice ca să poată turna pe gât şase pahare fără să i se întâmple nimic. El va încerca din nou jocul vechi, pentru că treaz nu se simte fericit. Pentru el, viaţa în abstinență este de neconceput. Într-o bună zi, el va fi incapabil să confrunte viaţa fie cu alcool, fie fără el. Atunci va cunoaşte singurătatea cum puţini o cunosc. El va ajunge la marginea prăpastiei şi-şi va dori sfârşitul.

Noi îţi arătăm cum am ieşit noi la suprafaţă. Tu poţi să zici: "Da, sunt de acord! Dar voi fi oare condamnat la o viaţă anostă, plictisitoare şi ursuză, cum o trăiesc oamenii religioşi pe care-i cunosc? Ştiu că trebuie să mă descurc fără alcool, dar cum pot să o fac? Poţi tu să-mi dai un substitut satisfăcător?"

Da, există un substitut şi există mai mult decât atât. Este grupul prietenos al Alcoolicilor Anonimi. Acolo tu vei găsi eliberarea de griji, plictiseală şi frică. Imaginaţia ta va fi în flăcări. Viaţă va avea un înţeles în sfîrşit. Cei mai fericiţi ani ai existenţei sunt încă înaintea ta. Aşa înţelegem noi organizaţia noastră şi aşa vei înţelege şi tu.

"Cum va fi aceasta posibil?" întrebi tu." Unde pot găsi aceşti oameni?"

Vei găsi aceşti prieteni noi în însăşi comunitatea ta. Lîngă tine alcoolicii mor fără speranţă ca pasagerii unui vas ce se scufundă. Într-un oraş mai mare sunt sute de alcoolici. Înalţi sau scunzi, bogaţi sau săraci, aceştia sunt viitorii membrii ai Alcoolicilor Anonimi. Printre ei îţi vei face prieteni pe viaţă. Vei fi legat de ei cu noi şi minunate legături, pentru că veţi scăpa de inec împreună şi voi veţi începe umăr la umăr călătoria comună. Atunci tu vei cunoaşte ce înseamnă să te dedici pentru că alţii să supravieţuiască şi să redescopere viaţa.

Poate să pară de necrezut că aceşti oameni pot să devină fericiţi, respectaţi şi utili din nou. Cum pot să se ridice din din această stare de mizerie, reputaţie proastă şi lipsa de speranţe? Răspunsul simplu este că atâta timp cât s-a întâmplat cu noi se poate întâmpla şi cu tine. Dacă tu pui această dorinţă deasupra oricărei alteia şi eşti de acord să te foloseşti de experienţa noastră, noi suntem siguri că se va întâmpla. Timpul miracolelor este încă cu noi. Reînsănătoşirea noastră o dovedeşte!

La fel poţi şi tu! Noi ştim că te-am pus pe gânduri şi îţi spui: "Sunt nervos şi singur. Nu pot să fac aşa ceva." Dar tu poţi pentru că îţi amintim că abia acum ai descoperit un izvor de putere mult mai mare decît ţine însuţi. Că să faci ceea ce noi am făcut, avînd această putere la îndemînă este numai problema de bunăvoinţa, răbdare şi muncă.

În curând, vei fi înapoi, acolo, în lumea reală. Vei constata că este aceeaşi lume, cu aceleaşi vechi probleme.

Indiferent unde trăieşti, vei continua să ai parte din plin de aceste probleme. Plus, acea problemă care poate face ca toate celelalte să pară mult mai mari decât sunt în realitate.

Nu eşti singura persoană care are de înfruntat problema băuturii. Suntem cam 2.000.000 care nu mai suntem singuri. 

În 1935, doi bărbaţi au văzut cum alcoolul le-a ruinat viaţa. Ştiau că-i va ucide dacă nu se vor opri din băut. Voiau să se oprească, dar nu puteau să o facă singuri.

Familiile, prietenii şi doctorii lor nu o puteau face pentru ei. Nici o pierdere personală sau calamitate nu era destul de mare, nici o ameninţare, tratament sau vindecare destul de puternice încât să facă pe vreunul din ei să se oprească din băut. Nici voinţa nu-i ajuta. Promisiunile nenumărate şi sincere făcute lor înşişi erau încălcate mereu – cu ocazia acelei prime băuturi.

Fiecare dintre cei doi bărbaţi a fost diagnosticat ca un alcoolic incurabil. Mai rău, se vedeau pe ei înşişi ca fără speranţă. Până când s-au văzut unul pe altul. 

Printr-o coincidenţă stranie, s-au întâlnit şi au început să-şi împărtăşească experienţa similară cu alcoolul. Au constat că îşi înţelegeau problemele mai bine decât o făceau familiile, prietenii şi doctorii lor. Această înţelegere reciprocă le-a dat puterea, de care aveau nevoie disperată, de a respinge acea primă băutură care totdeauna îi ducea la dezastru. 

Treptat, noua putere dobândită le-a redat speranţa în viaţă şi viitor. Au trăit să împărtăşească experienţa lor cu alţi aşa numiţi alcoolici incurabili. 

Astăzi, asociaţia Alcoolicii Anonimi este alcătuită din circa 2.000.000 de bărbaţi şi femei care, odată, s-au simţit tot atât de fără de speranţă. Continuăm sa ne întrunim în mod regulat ca să ne împărtăşim unul altuia experienţa, puterea şi speranţa. Viaţa noastră de zi cu zi e mult mai bună acum decât era înainte. Şi fiecare dintre noi a trebuit să-şi pună întrebarea: “Şi acum ce-i de făcut:?”

Trăim şi ne întrunim peste tot şi la diferite ore ale zilei. Sperăm că vei vrea să stai de vorbă cu unul dintre noi când vei ieşi din izolare. Te aşteptăm, fiindcă cineva a aşteptat la rândul lui pentru fiecare dintre noi. Şi acest lucru a determinat întreaga schimbare. O listă a grupurilor din țară o găsiți aici: https://grupuri.aaromania.ro/meetings/